“The Rebound” este o frumoasa poveste de dragoste intre doi oameni total diferiti priviti de cei din jur ca un cuplu nepotrivit. Dupa ce descopera infidelitatea sotului ei, Sandy, o femeie frumoasa si puternica, decide sa isi creasca si sa isi educe singura cei doi copii. Ea pleaca din oras si decide sa inceapa o viata noua si isi propune sa isi indeplineasca visul de a ajunge reporter. Sarcina nu este usor de indeplinit din cauza faptului ca trebuie sa aiba timp pentru copiii ei. De aici pana la a decide ca are nevoie de o dadaca, e doar un pas.
Sandy il angajeaza ca dadaca pe un tanar de 25 de ani care refuza locurile de munca bine platite pentru cele care il fac fericit, spre dezamagirea parintilor sai cu pretentii extrem de ridicate. Ridiculizati de prieteni – el pentru jobul de dadaca si ea pentru aventura cu un barbat atat de tanar de care este banuita – cei doi traiesc o poveste de dragoste intensa si plina de peripetii. Asta pana in momentul cand parerea celor din jur devine greu de evitat si se transforma intr-un impediment in calea relatiei lor.
“Surrogates” este un film foarte reusit care aduce in prim plan o idee des intalnita: inlocuirea oamenilor cu roboti. Modul cum este tratata ideea insa, este unul neobisnuit care ajunge sa iti dea fiori de-a lungul filmului. In “Surrogates”, oamenii traiesc doua vieti paralele: una in care sunt niste legume conectate la aparate si alta in care traiesc in corpul unui robot programat sa simta, sa vada si sa auda tot ce se intampla in jurul lui.
Aceasta tehnologie avansata parea a oferi deplina siguranta oamenilor. Nimeni nu parasea intimitatea casei sale, ci doar isi trimitea surogatul-robot sa infrunte viata adevarata plina de primejdii. Cand siguranta este compromisa si oamenii incep sa fie raniti sau sa moara in timp ce poarta aparatele care ii conecteaza de surogati, problema devine o grija majora pentru autoritati. Sunt trimisi agenti speciali sa investigheze cazul si sa convinga oamenii ca folosirea surogatilor nu mai este sigura.
“World’s Greatest Dad” este o drama foarte originala tratata cu un umor putin cam negru. Lance Clayton, interpretat de Robin Williams, este un profesor si un scriitor neapreciat care isi creste singur fiul rebel. Cand fiul sau moare din cauza unui incident penibil, Lance ii insceneaza sinuciderea pentru a-i pastra o amintire frumoasa fiului sau. Ceea ce parea o dovada frumoasa de dragoste parinteasca, se tranforma intr-un eveniment de proportii. Mintile tinerilor si ale profesorilor din cadrul scolii unde tatal sau era profesor si raposatul elev, sunt complet ravasite cand presa incepe sa publice biletul de adio si jurnalul tanarului sinucigas.
Profunzimea cu care acestea sunt scrise ii fac pe toti sa devin constienti de propriile lor vieti si sa regrete ca nu au reusit sa inteleaga ce era in sufletul rebelului decedat. Fiul profesorului devine dintr-odata un idol apreciat de toata comunitatea, iar tatal sau este de fiecare data acolo sa primeasca meritele in numele lui.
Georgia, o profesoara de istorie, se intoarce in tara ei de suflet – Grecia – in calitate de ghid turistic. Pasionata de istoria acestui loc si de ruine, ea incearca sa le insufle si turistilor cate putin din entuziasmul ei.
Considerata un ghid extrem de plictisitor, Georgia decide ca isi va da demisia dupa acest ultim tur, in care cunoaste o multime de persoane dificile.
“My life in Ruins” este totusi o comedie romantica, pentru ca frumoasa Georgia descopera ca iubirea poate aparea din cele mai neasteptate locuri. Sfatuita de inteleptul si amuzantul batranel Irv, ea reuseste sa isi schimbe atitudinea fata de grupul ei de turisti si fata de soferul sau ciudat. Cand ajunge sa le inteleaga nevoile de a cumpara suveniruri si lipsa de interes fata de istoria Greciei, ea realizeaza ca slujba ei poate fi una extrem de placuta.
“Year One” este o comedie superficiala presarata cu cateva referinte biblice. Filmul poate fi privit ca o parodie si prezinta povestea a doi barbati care isi parasesc tribul in cautarea unor noi aventuri; asta dupa ce unul dintre ei a muscat din marul Cunoasterii Binelui si a raului. Drumul lor este plin de peripetii si de aici cele mai haioase faze ale filmului.
De multe ori, la baza umorului sta ironia unuia dintre personajele principale: Oh. ”Anul Unu” este tipul de film la care te uiti, pe care il intelegi intr-o oarecare masura, dar pe care nu ai putea sa il povestesti cuiva. Fiind alcatuit mai mult din pasaje decat urmand un fir epic logic si cronologic, filmul surprinde uneori prin lipsa de profunzime.
Parerea mea: Este un film haios care poate fi vazut daca nu ai altceva mai bun de facut si vrei sa te relaxezi putin. Partenerul este persoana ideala cu care il poti vedea.
