“The fourth kind” este un film cutremurator, capabil sa schimbe mentalitati si convingeri pe care le-am avut o viata intreaga. Nu numai ca este inspirat din fapte reale, dar filmul este si bazat pe imagini si montaje video adevarate, preluate in timpul unui studiu de caz. Aceste imagini si montaje video ii confera filmului o doza de verosimilitate capabila sa ingrozeasca si cel mai neincrezator om. Probabil va intrebati, neincrezator in ce? Desi nu se pune foarte mult accent pe aceasta denumire, filmul este bazat pe un studiu de caz asupra extraterestrilor si a persoanelor care pretind ca au fost rapite de aceste creaturi. Personajul principal este un medic psiholog care analizeaza cazuri bizare de coincidente printre randurile pacientilor sai, dar sfarseste prin a fi insasi victima unei rapiri. “The fourth kind” nu este un film horror, este un documentar foarte bine realizat, este povestea reala a psihologului Abigail Tyler.
“I do… I did!” este un film penibil si plictisitor. Desi actorii sunt de culoare si ai avea pretentia sa auzi ceva glume bune, desi ideea in sine ar fi fost inceputul unei comedii reusite, filmul este o mare dezamagire. Marcus este un barbat care tocmai e pe cale sa se insoare. Ceremonia are loc in primele minute ale filmului, apoi cei doi tineri casatoriti pleaca in luna de miere. Din nefericire, nu ajung la destinatie din cauza unui accident rutier. Mireasa este grav ranita si ajunge in coma la spital, unde ramane doi ani. Cand toti si-au pierdut sperantele ca tanara se va trezi la viata, cand sotul ei deja s-a recasatorit si e pe cale sa devina tata, ea se trezeste. De aici s-ar presupune ca incepe comedia, fiindca Marcus este nevoit sa locuiasca in aceeasi casa cu ambele sotii, dar partea amuzanta tot intarzie sa apara.
“Motherhood” este un film cu o poveste realista care prezinta meseria de mama asa cum alte filme nu au indraznit. Eliza este o femeie puternica, mama a doi copii, care se lupta din rasputeri cu lipsa de timp pentru a termina tot ce si-a propus. Incercand sa organizeze o petrecere perfecta pentru fetita ei care implineste 6 ani, Eliza intampina o multime de obstacole care o innebunesc si ii testeaza nervii la maximum.
Este un film destul de trist si, cu toate acestea, foarte frumos care pune accent pe puterea si curajul de care da dovada zilnic o mama adevarata. Filmul are mult farmec mai ales fiindca Uma Thurman este actrita perfecta pentru acest rol.
Parerea mea: Un film tare frumos despre meseria de a fi mama, asa cum nu suntem obisnuiti sa vedem in filme. Parerea mea este ca merita vazut.
“Spread” este povestea lui Nikki, un tanar afemeiat, un adevarat “womanizer”. Desi nu are o masina si nici macar o locuinta, tanarul reuseste cu farmecul sau personal sa se implice in relatii din care sa aiba de profitat. El cucereste zi de zi, clipa de clipa, femei care ii pot oferi stabilitate financiara sau macar un adapost deasupra capului. Situatia lui se schimba atunci cand intalneste o femeie ca el, varianta lui feminina, care il trateaza cu o lipsa de interes cu care nu era familiar. Ranit in orgoliul lui de cuceritor si simtindu-si sarmul amenintat de acest potential esec, Nikki isi canalizeaza toata atentia asupra acestei tinere. Filmul “Spread” se termina insa asa cum nu te astepti.
Parerea mea: Un film cu o idee buna si o poveste destul de realista. Poate fi vazut o data, pentru ca nu e genul de film pe care sa iti doresti sa il revezi.
